Cultura urbană a României precomuniste a performat o mitologizare a satului, considerat fie mioritic fie teluric, pe baza căreia s-a cristalizat o identitate naţională - românismul. Deformarea spirituală, politică şi socială realizată pe parcursul perioadei comunismului a lăsat răni adânci şi deschise până azi în corpul realităţilor rurale autohtone. Spre deosebire de curentul cultural pro-occidentalist, care subestima în mod superficial fenomenul creştin-ortodox autohton, nu poate fi trecut cu vederea faptul că în răsăritul Europei creştine creaţia folclorică a fost stimulată şi hrănită de înalte sensuri filosofice potenţate prin intermediul mediului euharistic al liturghiei de gânditori bizantini precum Maxim Mărturisitorul, Dionisie Areopagitul, Grigorie de Nyssa sau Grigorie Palama.