În spaţiul poeziei româneşti, Transilvania intră ca o componentă importantă cu rezonanţe simbolizante pentru întreaga conştiinţă naţională. În deplină consonanţă cu colegii lui de generaţie, dar şi cu înaintaşii săi înstăpâniţi de „duhul Transilvaniei” şi asumându-şi întreaga devenire a neamului lor, I. Alexandru are convingerea că „…numai fiind ancorat în fiinţa unui neam şi loc, în istoria unei patrii poţi aduce roadă”, deoarece „...în Istorie s-a-ntâmplat totul”. Articolul analizează lirica lui Ioan Alexandru, din perspectiva exaltării spiritualităţii transilvane.