Unul din cei mai mari mistici bizantini, Sfântul Simeon Noul Teolog foloseşte frecvent în teologia sa tema luminii. Sfântul Simeon Noul Teolog foloseşte acest cuvânt pentru a desemna lumina dumnezeiască, adică Dumnezeu Însuşi şi ansamblul darurilor harului său. Sfântul Simeon priveşte legătura omului cu Hristos ca o relaţie vie, de comuniune în rugăciune, iar întâlnirea omului cu Hristos în lumină e dovada hristologiei sale personaliste. Caracterul accentuat hristologic al teologiei sale reprezintă o adevărată sursă de inspiraţie pentru hristologia părintelui Dumitru Stăniloae, care priveşte relaţia omului cu Dumnezeu ca o apropiere conştientă a omului de Persoana lui Hristos, ca un dialog ce are ca bază iubirea. Meritul părintelui Staniloae e acela de a redescoperi teologia Sfântului Simeon Noul Teolog pe care o valorifică şi potenţează în modul său propriu de a-L face cunoscut pe Dumnezeu oamenilor din societatea contemporană de multe ori înstrăinată de Dumnezeu şi lipsită de repere morale.