Articolul prezintă la început câteva repere din via?a ?i activitatea poetului Ioan Alexandru, stăruind mai ales asupra momentului studiilor în străinătate, când, după lecturi filozofice ?i teologice s-a petrecut „schimbarea la fa?ă" a poeziei sale. Poetul, care a predat o vreme limba ?i literatura ebraică veche la Facultatea de litere din Bucure?ti ?i a fost asistentul profesoarei Zoe Dumitrescu-Bu?ulenga la catedra Eminescu, începe din 1973 seria Imnelor, prin care se individualizează în lirica românească ca „poetul imnograf", el însu?i considerându-se un continuator al marilor imnografi bizantini. Poezia lui religioasă, pe lângă simboluri ?i imagini biblice, cuprinde o evocare imnică a Transilvaniei, a eroilor ?i martirilor neamului românesc,- ?i pe linia Co?buc-Goga a satului ardelean care vie?uie?te într-un ritm liturgic.