Scurta noastră cercetare îşi propune să evidenţieze câteva din cele mai importante aspecte ale definirii conceptului de „filosofie românească”. Vedem necesar în acest sens o identificare concretă a celor mai importanţi artizani ai „spiritului românesc”. Cel mai vechi dintre ei, filosoful străromân Aeticus Histricus, se descoperă ca un veritabil promotor şi sintetizator al „ştiinţelor sufletului”. De la el s-a păstrat o interesantă „Cosmologie”, despre care vorbeşte în detaliu marele mitropolit cărturar Nestor Vornicescu. Mai departe, mergând pe filiera gândirii lui Constantin Noica, încercăm să descoperim valoarea profund autentică a celor trei repere axiologie personificate ale gândirii despre „sufletul românesc”: Neagoe Basarab, Dimitrie Cantemir şi Lucian Blaga. Ultimul dintre ei, dimpreună cu sistemul său filosofic, reprezintă în fapt cea mai mare parte a analizei noastre. Până a ajunge la Blaga, am abordat însă tematica generoasă a poeziei emiesciene, urmărid în special ideile creştine şi religios morale. Ultima parte a cercetării reprezintă o analiză valorificată apologetic pe celebra dispută Stăniloae- Blaga, cu privire la „Religie şi spirit”.