Poezia lui C.V. Gheorghiu este foarte puţin cunoscută şi abordată de critici, deşi ea este definitorie în stabilirea coordonatelor operei sale viitoare. Radiografiind acest segment al operei scriitorului-preot regăsim, pe alocuri, câteva valori creştine, izvorâte probabil din discuţiile mistice avute de copilul Virgil cu tatăl său, preotul Constantin Gheorghiu. Nu putem vorbi de o poezie cu adevărat religioasă la C.V. Gheorghiu, ci mai degrabă de o creaţie lirică pătrunsă de o „religiozitate difuză", ce nu are un titlu explicit religios sau o tematică biblică, dar care exprimă, fără îndoială, o trăire creştină.