Articolul are în centru structura Muzeului Memorialului Sighet, un spaţiu în care „tinerii învaţă memoria pe care nici școala, nici părinții lor nu au fost în stare sa le-o transmită". Aici se afla documente, imagini, analize și mărturii despre atrocitățile aparatului comunist, iar sălile poartă nume precum: "Falsificarea alegerilor din 1946", "1948 – anul sovietizarii", "Crearea și functionarea Securitatii", "Colectivizarea forțată a agriculturii", "Distrugerea partidelor politice", "Deportările", "Munca forțată", "Distrugerea Academiei", "Demolările", "Persecuțiile împotriva Bisericilor", "Represiunea contra culturii", "Represiunea minorităților etnice și religioase", "Rezistenta din munți", "Poezia în închisori". Muzeul de la Sighet - subliniază Ana Blandiana – devine astfel un simbol al suferinței, care formează patrimoniul țării noastre.