/* Style Definitions */ table.MsoNormalTable {mso-style-name:"Table Normal"; mso-tstyle-rowband-size:0; mso-tstyle-colband-size:0; mso-style-noshow:yes; mso-style-priority:99; mso-style-qformat:yes; mso-style-parent:""; mso-padding-alt:0in 5.4pt 0in 5.4pt; mso-para-margin:0in; mso-para-margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:11.0pt; font-family:"Calibri","sans-serif"; mso-ascii-font-family:Calibri; mso-ascii-theme-font:minor-latin; mso-fareast-font-family:"Times New Roman"; mso-fareast-theme-font:minor-fareast; mso-hansi-font-family:Calibri; mso-hansi-theme-font:minor-latin; mso-bidi-font-family:Arial; mso-bidi-theme-font:minor-bidi;}

Dan CIACHIR, Bogatul seceriş memorialistic

Sfertul de veac scurs de la prăbuşirea dictaturii roşii nu a produs memorii sau jurnale grandioase, dar a mijlocit cunoaşterea celor existente, unele dintre ele fiind opere literare de excepţie, precum cele rămase de la Argetoianu. Voi da trei exemple în acest sens (Ion Ioanid, Gheorghe Jurgea-Negrileşti şi Pericle Martinescu), grăbindu-mă să spun mai întâi că Jurnalul fericirii al lui Steinhardt este o operă care le întrece, complexă, cu totul aparte. Dintre cei patru autori, Argetoianu şi Ion Ioanid au scris – unul în ţară, altul în exil – în condiţii de libertate deplină. Ceilalţi doi, Gheorghe Jurgea-Negrileşti şi Pericle Martinescu, au scris în vremea unei dictaturi, într-o perioadă mai relaxată, respectiv, în timpul Terorii. Deosebirea de climat politic n-a impietat însă asupra calităţii cărţilor respective.

Keywords: jurnale, Constantin Argetoianu, Ion Ioanid, Gheorghe Jurgea-Negrileşti, Pericle Martinescu