Resacralizarea relaţiei medic-pacient
Vine o vreme în care medicul realizează că viața lui nu mai este așa bună, fiind lipsită de sensul și satisfacția pe care profesia încerca să le ofere înainte. Parte a noii economii medicale, adaptată economiei de piață, medicul se vede confruntat cu o concurență profesională crescândă, întărită și de faptul că statele europene au dificultăți vizibile în finanțarea sănătății. Pacientul, la rândul său, se găsește în situația de a avea un comportament consumist și nu dorește doar să fie mulțumit, ci și încântat de calitatea serviciilor medicale pe care le primește.
Deși medicul are monopolul deciziei în privința investigațiilor, tratamentului și îngrijirilor medicale, în virtutea diplomei de studiu (brand attraction), pacientul nu poate avea încredere totală în el, decât dacă acesta este dispus să îi asculte problemele sale de viață și sănătate, dacă este ajutat să treacă peste obstacolele birocratice ale spitalului sau, cu alte cuvinte, dacă medicul îi va acorda o atenție personalizată. În funcție de satisfacerea acestor nevoi, pacientul își va exprima gradul de apreciere și fidelitate față de medic și structura medicală în care acesta își desfășoară activitatea.
Respectul față de dimensiunea ontologică a pacientului, asumarea unui comportament medical desăvârșit în stabilirea dignosticului și prescrierea terapiei, precum și acordarea unor servicii medicale de calitate pledează pentru nevoia resacralizării relației medic-pacient, aspect dorit atât de actorii implicați, cât și de întreaga societate.
MIRCEA GELU BUTA
|
|
