Textul de faţă analizează darul poetic al Sfântului Nectarie din Eghina şi modul lui de exprimare. Precum însuși Sfântul Nectarie mărturisește, poezia a fost pentru el, așa cum e și pentru întreg cultul și pentru teologia liturgică a Bisericii Ortodoxe, modul firesc de a se apropia și comunica cu Dumnezeu. Această preocupare constantă a rodit îmbelșugat, Sfântul Nectarie fiind autorul a patru volume originale de poezie religioasă, care se disting în atmosfera vieții bisericești a începutului de secol trecut și în contrast cu aspectul aparent prozaic al vieții sale permanent încercate și constrânse să supraviețuiască marginal. Întrebarea dacă Sfântul Nectarie „a fost imnograf sau imnolog" rămâne deschisă, orice aplecare asupra textelor sale va scoate la iveală noi bogății semantice, muzicale, duhovnicești. Dincolo de toate acestea, rămâne convingerea că Mitropolitul de Pentapole a fost un adevărat „cântăreț al dumnezeirii, un stihuitor îndumnezeit, un suflet care a dat chip în vers suspinelor din străfundul său".

Keywords: Sf. Nectarie din Eghina, poezie, imnografie, Theotokarion,

GABRIEL MÂNDRILĂ