În creaţia poetică a lui Vasile Voiculescu se pot observa două etape. Dacă în prima parte scriitorul versifică binecunoscutele parabole biblice, în care îngerul, sfinţii, minunile testamentare, ocupă un loc deosebit, în ultima parte a vieţii scriitorul face saltul spre poezia mistica specifică cu precădere literaturii isihaste. Astfel, se observă, în spiritul sfinţilor Simion Noul Teolog, Efrem Sirul, pe de o parte traseul de îndumnezeire, iar pe de altă parte obstacolele prin care el însuşi trece. Practicant al rugăciunii isihaste Vasile Voiculescu discret transcrie în poeme şi câte ceva din bucuria primirii în inimă a Duhului Sfânt.

Cuvinte cheie: poet, inimă, rugăciune, mistic, isihast.

CAMELIA SURUIANU