Abstract

Autoarea subliniază importanţa Integralei Steinhardt pentru evidenţierea anvergurii, consistenţei şi continuităţii operei desfăşurate între anii 1934 şi 1989. În cuprinsul paginilor unei strălucite eseistici sunt depistate metaforele diagramei destinului (traseul râurilor elveţiene) şi factura observaţiei scriitorului (constelatia miradoarelor), precum şi imagini sugestive pentru "proclamaţia superiorităţii culturii".

DOINA CURTICĂPEANU