TABOR - Traditie şi Actualitate în Biserica Ortodoxă Română
< Înapoi Link-uri
Cautare

Arhiepiscopul şi Mitropolitul Bartolomeu - Părintele nostru


 

Arhiepiscopul şi Mitropolitul Bartolomeu - Părintele nostru

 

 

 

 

 

Vasile Someşanul

 

 

 

Pentru oricare dintre noi, viaţa este un dar „fără plată - nepreţuit" al lui Dumnezeu. Iar cei care ascultă şi împlinesc Cuvântul lui Dumnezeu şi cred în Tatăl Cel Ceresc Care L-a trimis în lume pe Fiul Său, au viaţă veşnică întru Iisus Hristos Domnul nostru (cf. Ioan 5, 24 şi Romani 6, 23).

Sfânta Scriptură, temelia credinţei noastre, confirmată de istoria multimilenară a neamului omenesc, ne descoperă că Dumnezeu, Marele şi Atotputernicul Creator, pentru noi oamenii este şi Părintele nostru, Tatăl cel Ceresc. De la El, prin părinţii noştri, primim viaţa, care, odată începută, nu mai are sfârşit. În cadrul creaţiei divine părinţii, atât cei prin care primim viaţa, cât şi cei prin care primim viaţa duhovnicească, sunt un mare şi dumnezeiesc dar. Dacă părinţii trupeşti ne nasc, ne hrănesc şi ne îmbracă, părinţii duhovniceşti ne nasc pentru viaţa cu Hristos, „ascunşi în Dumnezeu", ne hrănesc cu Pâinea Vieţii, Cuvântul lui Dumnezeu coborât din cer, şi ne îmbracă în haina nestricăcioasă a Împărăţiei pentru a deveni părtaşi firii dumnezeieşti (2 Pt 1, 4).

Acum, când scriu aceste rânduri, ca unul dintre cei mulţi care l-au avut pe vrednicul de pomenire Arhiepiscopul şi Mitropolitul Bartolomeu model de demnitate, de credinţă mărturisită în Hristos Domnul, dovedită prin dârzenie mucenicească şi iubitor părinte duhovnicesc, nu pot să nu mă gândesc la cuvântul Scripturii care spune: „Fericiţi cei care de acum înainte mor întru Domnul. Odihnească-se de ostenelile lor, căci faptele lor merg cu ei" (Apoc. 14, 13).

Faptele Arhiepiscopului şi Mitropolitului Bartolomeu, izvorâte din credinţa în Dumnezeu şi valorile eterne, desăvârşitele calităţi intelectuale (voinţă, smerenie, putere de înţelegere, cunoaştere şi creaţie), care l-au însoţit pe tot parcursul vieţii sale pământeşti, sunt fapte cu totul excepţionale, fapte pe care ni le-a dăruit ca zestre şi moştenire, fie că este vorba de bogăţia scrisului (operă monumentală pentru Teologie şi Cultură), fie că este vorba de aşezămintele bisericeşti, duhovniceşti şi de asistenţă medico-socială, fapte prin care a fost şi rămâne cu adevărat „Părintele nostru duhovnicesc".

Cea dintâi calitate a unui părinte duhovnicesc este aceea de a fi un autentic trăitor al credinţei şi un fidel împlinitor al normelor credinţei, ostenind personal în viaţa cu Hristos pentru a suporta „chinurile naşterii din nou" a fiilor şi a fiicelor duhovniceşti, ştiind că cel ce zice că rămâne în Hristos dator este ca şi el să umble - să se comporte - aşa cum Acela a umblat (1 In 1, 16). Iar ca Arhiereu, reprezentându-L pe Hristos, are chemarea ca „toată mintea, cuvântul şi simţirile, după voia lui Hristos să le aibă" (Sf. Simeon Noul Teolog).

În calitatea sa de om de cultură, de teolog, de cleric şi de Ierarh al Bisericii neamului nostru, Părintele Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu a înţeles şi ne-a ajutat să înţelegem că Sfânta Liturghie este pentru toţi credincioşii un prilej de neîntrerupt, neîncetat şi mereu reînnoit urcuş care ne duce spre Împărăţia veşnicei Iubiri.

Potrivit învăţăturii de credinţă şi evlaviei ortodoxe, Sfânta Liturghie este o rânduială de sfinte rugăciuni în timpul cărora se săvârşeşte şi se aduce jertfa nesângeroasă a Legii celei Noi, întemeiată de Mântuitorul Iisus Hristos la Cina cea de Taină şi încredinţată de El sfinţilor Săi Apostoli şi de aceştia urmaşilor lor episcopi şi preoţi pentru a fi săvârşită de-a pururea în Biserică spre pomenirea Lui, spre iertarea păcatelor şi spre mântuirea credincioşilor.

Sfânta Liturghie este o slujbă bisericească publică şi de folos comun, este o slujbă de mulţumire adusă de Biserică Mântuitorului în numele credincioşilor pentru binefacerile Jertfei Sale unice de pe Sfânta Cruce dăruite prin roadele Jertfei liturgice oferite prin Sfânta Împărtăşanie (Ioan 6, 35, 48-51, 53-56).

Conform rostului ei de a-i hrăni pe credincioşi cu „tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu" (Deut 8, 3), Sfânta Liturghie este un act sacramental săvârşit de persoane sacerdotale, preoţi sau episcopi, în spaţiul liturgic, care în mod obişnuit este catedrala, biserica parohială sau paraclisul şi începe cu pregătirea darurilor de prescură şi vin (proscomidia sau „Împărăţia din firidă", cum o numeşte Mitropolitul Bartolomeu) şi continuă cu slujba propriu-zisă în văzul credincioşilor, slujbă care cuprinde liturghia catehumenilor (liturghia Cuvântului) şi liturghia credincioşilor (liturghia euharistică) şi culminează cu actul împărtăşirii slujitorilor şi a credincioşilor cu Trupul şi Sângele Mântuitorului.

Cunoscând nivelul de înţelegere al credincioşilor, în calitatea sa de Arhiereu şi Părinte duhovnicesc, pentru a spori puterea de înţelegere, de cunoaştere şi de trăire a Sfintei Liturghii, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu a întreprins o seamă de lucrări care au rodit şi vor continua să rodească. Şi anume:

În Biserică, propovăduirea Cuvântului este una din lucrările de bază ale episcopilor şi preoţilor, lucrare care, împreună cu celelalte lucrări sacramentale, fac din sacerdot un „împreună lucrător" cu Mântuitorul la mântuirea oamenilor, „drept învăţând cuvântul adevărului" (2 Tim 2, 15). Având o adevărată harismă, unanim recunoscută în lucrarea propovăduirii cuvântului lui Dumnezeu, din amvonul Catedralei mitropolitane sau al bisericilor şi mânăstirilor, la hramuri sau la punerea temeliei noilor biserici, părintele Mitropolit Bartolomeu a abordat adeseori tema Sfintei Liturghii, evidenţiind importanţa slujirii preoţiei sfinţitoare şi nu mai puţin a slujirii mirenilor, care prin Sfânta Taină a Mirului, administrată odată cu Botezul, devin purtători ai preoţiei împărăteşti. Pe acest temei se bazează strădania Mitropolitului pentru activarea rolului mirenilor în cadrul Sfintei Liturghii prin generalizarea cântării omofone şi în general în participarea lor la lucrarea de conducere în structurile Bisericii. Rodul şi darul acestei preocupări este o carte valoroasă, Cartea deschisă a Împărăţiei - o însoţire liturgică pentru preoţi şi mireni, Bucureşti, 2005, precum şi preocuparea pentru refacerea Asociaţiei „Frăţia Ortodoxă".

Predicile, conferinţele şi cuvântările Mitropolitului, care aşteaptă lumina tiparului în ediţii integrale, abordează teme de mare interes duhovnicesc, teologic, pastoral, patriotic, ecumenic, ştiinţific şi cultural. Cele mai abordate teme sunt legate de cinstirea Maicii Domnului, a sfinţilor, explicarea şi actualizarea evangheliilor duminicilor şi sărbătorilor şi nu mai puţin teme abordate potrivit nevoilor de catehizare a credincioşilor de toate vârstele şi de combatere a căderii morale generate de necredinţă şi relativismul religios.

Din dorinţa de a oferi credincioşilor Sfânta Scriptură într-un limbaj adecvat înţelegerii ei într-o limbă clară, Mitropolitul Bartolomeu şi-a asumat greaua şi pretenţioasa lucrare a diortosirii Bibliei şi a adnotării ei cu peste 8.000 de note explicative care ajută cititorului să pătrundă mai adânc în înţelegerea textului. Această anevoioasă lucrare dusă timp de 11 ani, paralel cu îndeplinirea obligaţiilor chiriarhale, a generat apariţia unor ediţii ale Bibliei diortosite şi adnotate de Arhiepiscopul Clujului Bartolomeu Valeriu Anania, Ediţie Jubiliară a Sfântului Sinod, Bucureşti, 2001, după cum urmează:

Biblia pe suport electronic CD;

Biblia pe Internet;

Biblia pentru nevăzători;

Noul Testament în ediţie bilingvă, româno-maghiară;

Biblia ilustrată, în curs de apariţie;

Sfintele Evanghelii după Matei, Marcu, Luca şi Ioan, versiune diortosită, redactată şi adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, sprijinit pe numeroase alte osteneli;

Cartea Sfintele Evanghelii şi rugăciuni alese, două ediţii, tiraj de 70.000 de exemplare, oferită gratuit elevilor de liceu şi şcoli de arte şi meserii.

Respectul pentru valorile înalte ale vieţii izvorâte din lucrarea credinţei şi a iubirii de ţară şi neam, trăite în comuniunea sfinţilor, l-au determinat pe marele Mitropolit să propună Sfântului Sinod canonizarea Sfântului Cuvios Ierarh Pahomie de la Gledin şi a Sfinţilor Martiri şi Mărturisitori Năsăudeni Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigore din Zagra şi Vasile din Telciu şi să organizeze proclamarea solemnă a canonizării.

O preocupare constantă a avut-o şi pentru ridicarea nivelului teologic, cultural şi duhovnicesc al clerului din eparhie prin organizarea şi participarea la conferinţele preoţeşti, cursuri misionar-pastorale şi de duhovnicie, pentru ca preoţii să sporească roadele lucrării pastorale. A stimulat construirea din nou, restaurarea şi repararea, după caz, a bisericilor şi a caselor parohiale, înzestrarea bisericilor în pictură bisericească conform normelor canonice, dotarea lor cu cele necesare cultului şi cu instalaţii pentru încălzire spre confortul credincioşilor. La timpul potrivit, Mitropolitul Bartolomeu s-a îngrijit şi de organizarea unor ample lucrări de renovare a Catedralei Mitropolitane şi de înzestrarea ei cu pictură în mozaic, realizată parţial, reuşind să organizeze necropola şi un viitor muzeu de obiecte, cărţi şi icoane la subsolul Catedralei.

Şi, potrivit vechilor rânduieli bisericeşti, a rânduit la slujirea din Catedrală un sobor de părinţi călugări, dând Catedralei un regim de mănăstire.

Ştiind că mânăstirile au fost şi sunt adevărate „cetăţi" de apărare a credinţei şi vetre de viaţă duhovnicească şi de iradiere a evlaviei şi a culturii bisericeşti, o bună mărturie în acest sens o aduce şi prin apreciata lucrare Cerurile Oltului.

Astfel, dacă la venirea sa la cârma eparhiei, în cadrul acesteia funcţiona doar Mănăstirea Nicula, cu un număr de vieţuitori de 5-6, în 1991, iar cei care vroiau să îmbrăţişeze calea monahală se îndreptau spre mânăstirile din Moldova, Muntenia sau Oltenia, la apelul Mitropolitului Bartolomeu, „Braţele părinteşti", publicat în revista Renaşterea, începând cu anul 1993, a început în eparhie lucrarea de revigorare a vieţii monahale prin ctitorirea sau rectitorirea mânăstirilor, astfel că astăzi eparhia are 22 de mânăstiri, iar numărul vieţuitorilor este de peste 200 de călugări şi călugăriţe, mulţi vieţuitori având studii teologice medii sau superioare, sporind astfel nivelul vieţii duhovniceşti din eparhie.

De asemenea, o grijă deosebită a purtat-o celor două şcoli teologice, Liceul Seminarial şi Facultatea de Teologie, având o legătură directă cu elevii, studenţii şi cadrele didactice, contribuind direct la sporirea lucrării acestor instituţii.

O lucrare duhovnicească de folos atât pentru formarea tinerilor teologi ca viitori slujitori ai Sfintei Biserici, cât şi pentru credincioşi, mai ales pentru cei din parohiile mai izolate, este iniţiativa Mitropolitului de a organiza grupe misionare formate din elevi seminarişti şi studenţi teologi sub conducerea unui cadru didactic care în perioada celor două posturi mari din cursul anului bisericesc, conform unui program, cercetează parohiile participând activ la sfintele slujbe, Utrenie, Sfânta Liturghie şi Vecernie, sporind bucuria credincioşilor.

O dovadă a purtării de grijă pentru împărtăşirea credincioşilor cu „Cuvântul lui Dumnezeu" este şi înfiinţarea postului de radio „Renaşterea" al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, destinat mai ales persoanelor vârstnice care se deplasează greu la biserică şi prin dinamizarea activităţii editoriale prin noua editură „Renaşterea" şi prin cele două reviste Renaşterea şi Tabor prin editarea şi tipărirea manualelor de teologie, a unor importante lucrări teologice, dar mai ales a unor cărţi de cult diortosite de Chiriarh:

Cartea de Rugăciuni;

Cartea de Rugăciuni în ediţie prescurtată şi exemplare gratuite (peste 100.000);

Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur (format de buzunar);

Micul Molitfelnic;

Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul.

Cunoscând importanţa participării tinerilor la viaţa Bisericii, Mitropolitul Bartolomeu a organizat şi îndrumat Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români din Cluj-Napoca şi Ligile Tinerilor Creştini din Turda şi Dej, astfel încât prin activităţile lor au sporit lucrarea misionar-socială din eparhie prin:

consolidarea vieţii duhovniceşti;

ridicarea bisericii monumentale din Campusul studenţesc „Haşdeu";

organizarea în perioada celor două mari posturi a serilor şi conferinţelor duhovniceşti cu invitarea unor ierarhi, mari duhovnici şi profesori de teologie, oameni de cultură;

organizarea Festivalului „Filocalia";

editarea foii „Filocalia", supliment al revistei Renaşterea;

organizarea mai multor ediţii de tabere de vară pentru copii şi adolescenţi la Valea Vadului, Băişoara şi Mărişel (în jud. Cluj) şi pentru studenţii din ASCOR în diferite locaţii din ţară;

organizarea unor expoziţii de icoane;

organizarea unor activităţi religioase, culturale şi sportive în unele şcoli sau parohii;

organizarea unor capele în şcoli, pictarea şi sfinţirea lor;

implicarea în numeroase activităţi de asistenţă socială.

De mare interes pastoral-duhovnicesc este şi reactivarea Societăţii Femeilor Ortodoxe din Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului, care contribuie la extinderea lucrării misionar-sociale a Bisericii prin organizarea unor activităţi de susţinere a copiilor defavorizaţi şi a persoanelor vârstnice şi nu mai puţin prin o seamă de activităţi ecumenice prin parteneriatele cu Biserica Evanghelică Lutherană din Stuttgart - Germania şi cu organizaţia ecumenică „Ziua Mondială de Rugăciune".

Un adevărat Părinte duhovnicesc trebuie să se îngrijească şi de cei defavorizaţi şi încercaţi ai vieţii.

Urmând exemplul şi îndemnul Mântuitorului Iisus Hristos, Părintele Mitropolit Bartolomeu a creat o serie de instituţii filantropice de asistenţă socială şi medico-socială, dintre care amintim:

şcoala „Christiana" pentru recuperarea copiilor cu abandon şcolar. Funcţionează de 16 ani.

Cantina Socială „Sfântul Ştefan";

Policlinica fără plată „Sfântul Pantelimon";

Programul „Sfântul Dimitrie Basarabov" pentru informaţii şi consiliere în adicţii (alcool, droguri);

Programul Pro-Vita;

Centrul de zi pentru copii - Iris;

Cămin de bătrâni la Mociu, Turda şi Mânăstirea Dobric;

Grădiniţe de copii în Cluj-Napoca şi Turda;

Centre de zi pentru tineri şi vârstnici;

Cabinete medico-sociale;

Centre de recuperare pentru persoane cu handicap neuro-motor pentru copii şi adulţi;

Centrul de îngrijiri paliative „Sfântul Nectarie", în curs de realizare;

Policlinica fără plată „Sfinţii Doctori fără de Arginţi Cosma şi Damian" din Cluj-Napoca, în proiect;

Un complex medico-social pentru tineri şi persoane vârstnice „Sfântul Iulian şi Sfânta Veronica" din Baciu - Popeşti, în proiect.

Aceste lucrări au fost realizate de Asociaţia Filantropică Medical Creştină „Christiana", Filiala Cluj, cu sprijinul Bisericii Evanghelice din Stuttgart, Germania, a Fundaţiei „Har" din Olanda, a unor oameni de bine din ţară şi străinătate, cu concursul autorităţilor locale, judeţene şi centrale, şi sunt susţinute de abnegaţia şi devotamentul celor care le coordonează şi a personalului care susţine activitatea de zi cu zi.

Trăind în universul duhovnicesc al vieţii liturgice, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Bartolomeu a creat şi premisele unor legături ecumenice viabile prin păstrarea identităţii religioase, apărând valorile credinţei ortodoxe, factor important în păstrarea unităţii Bisericii.

Pentru cazurile de urgenţă (calamităţi naturale, lipsa sângelui pentru transfuzii în spitale de chirurgie, pentru rezolvarea unor probleme acute legate de protejarea mediului, cum ar fi igienizarea râurilor sau cazul Roşia Monatană), Mitropolitul Bartolomeu prin scrisori pastorale adresate clerului şi credincioşilor din eparhie a venit, ori de câte ori era nevoie, în ajutorul celor încercaţi, sprijinind în acest fel şi comuniunea în iubire a celor implicaţi în ajutorarea celor din nevoi.

Zilnic oferea, după nevoie, ajutoare financiare din „Cutia Milei" din Catedrala Mitropolitană sau din fondul „Filantropia".

S-a îngrijit şi de studenţii săraci dar merituoşi, oferindu-le burse din banii personali, din fondurile eparhiei sau din fondurile „Fundaţiei Mitropolitul Bartolomeu", creată anume în acest scop.

În vederea realizării acestor lucrări filantropice de asistenţă socială sau medico-socială a creat o bună bază prin apropierea de Universitatea de medicină şi farmacie din Cluj-Napoca şi Iaşi şi prin participarea la simpozioanele „Medicii şi Biserica", organizate de Prof. Dr. Mircea Gelu Buta şi Prof. Dr. Nicolae Miu la Bistriţa şi la Cluj.

Prevăzând iminenta dezvoltare a activităţii Bisericii în instituţiile statului, din timp a creat, la Centrul eparhial din Cluj, Sectorul Misionar-Social şi a numit preoţi capelani, preoţi misionari sau de caritate în armată, jandarmerie, penitenciare, şcoli şi spitale. Astfel, au fost ridicate biserici, capele şi paraclise, unele sfinţite sau binecuvântate de Părintele Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu, iar prezenţa preotului în aceste instituţii s-a dovedit a fi de mare folos.

O altă dovadă a grijii de părinte duhovnicesc a Înaltpreasfinţitului Bartolomeu este şi acordarea unor distincţii bisericeşti clericilor, călugărilor şi mirenilor care s-au distins în lucrarea pastoral-misionară, culturală sau socială.

De asemenea, nu putem să nu evidenţiem şi strădania marelui ierarh de a crea premisele unei cât mai bune apropieri şi colaborări cu ierarhii şi credincioşii cultelor religioase care funcţionează pe teritoriul Arhiepiscopiei şi nu mai puţin cu ierarhii, clerul şi credincioşii unor culte religioase din afara ţării, cu Biserica Evanghelică Lutherană din Baden-Würtemberg sau cu Biserica Veche-Catolică din Olanda.

Prin grija şi dragostea fiască faţă de noi toţi, împreună cu Sfântul Apostol Pavel, Părintele nostru duhovnicesc, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Bartolomeu, continuă să ne spună „lupta cea bună am luptat, călătoria mi-am împlinit-o, credinţa am păzit-o. De acum mi s-a gătit cununa dreptăţii, pe care în Ziua aceea mi-o va da Domnul, Dreptul Judecător; şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce I-au iubit arătarea" (2 Tim 4, 7-8).

Iar nouă, ca răspuns la dragostea dăruită nouă de Arhiereul nostru, ne este dat să ne aducem aminte de mai marii noştri care „v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; la a căror săvârşire luând seama, urmaţi-le credinţa", ştiind că „Iisus Hristos este Acelaşi, ieri şi azi şi în veci" (Evrei 13, 7-8).


 

VASILE SOMEŞANUL