Acest eseu încearcă o definiţie a naturii poeziei. Poezia şi mistica reprezintă două căi de cunoaştere a adevărului, două căi de revelare a Fiinţei. Eu-l poetic se simte locuit de Fiinţă şi tânjeşte să ia în stăpânire încă de pe pământ paradisul pierdut. Poezia păstrează memoria Fiinţei. Conţinutul acestei nostalgii lirice se manifestă într-un act de oferire: eu-l poetic con-templă lumea, mai exact, lumea şi sensul lucrurilor sunt aduse ofrandă în Templu. Poezia ne restituie esenţei noastre.

HORIA BĂDESCU