Textul evocă atmosfera tihnită şi propice vieţuirii duhovniceşti, de acum mai bine de 30 de ani în urmă, din câteva mănăstiri vâlcene. Viaţa bisericească din acele timpuri îşi desfăşura cursul ei firesc, cu toate că pentru cei mai puţin familiarizaţi cu ea era destul de dificilă iniţierea în universul ei şi al teologiei, în general. Spre deosebire de vremurile de acum, existau puţine cărţi teologice în româneşte, câteva din opusurile marilor teologi ruşi din exil circulând sub formă de samizdat. Sunt evocate, de asemenea, câteva din personalităţile monahismului vâlcean din acele timpuri.

Keywords: Episcopul Gherasim Cristea, Vâlcea, mănăstiri, isihie, samizdat

DAN CIACHIR