Subiectul articolului îl constituie un grup de șapte scrisori de consolare ale Sfântului Vasile cel Mare, pe care marele ierarh le trimite unor persoane îndoliate care-și pierduseră de curând ființe dragi (copii, tovarăș de viață). Pornind de la aceste scrisori, dar folosindu-se și de alte locuri similare din restul operei sfântului - cuvântări funebre, omilii, scrieri etc. - autorul prezintă schematic și structurat diferitele argumente de consolare folosite de Sf. Vasile cel Mare, preluate atât din literatura greacă antică, cât mai ales din Sfânta Scriptură și celelalte izvoare ale credinței în Hristos. Se conturează astfel o adevărată artă de consolare și mângâiere a celor îndoliați, artă caracterizată de o profundă înțelegere a sufletului omenesc aflat în durere, de un mare discernământ duhovnicesc, dar mai ales de multă dragoste și gingășie sufletească.

TEODOROS ZISIS