Cu aproximativ 1500 de ani în urmă, în mijlocul lumii creştine orientale de dincolo de graniţele imperiului bizantin, cea aflată sub stăpânirea sasanizilor, a existat un episcop care s-a căsătorit cu o „Fiică a Legământului" - un fel de călugăriţă - şi care a fost promotorul unei reforme, ce avea sa schimbe pentru totdeauna structura şi înfăţişarea creştinismului din Persia. Întocmai ca Luther acesta a respins celibatul clericilor, al călugărilor şi călugăriţelor şi a fost învinuit de adversarii săi de sfâşierea Bisericii.

Numele său a fost Barsauma, episcop de Nisibis. Persoana, faptele şi măsurile sale au fost atât de controversate, încât sinodul ţinut de el în 484 a fost şters din lista oficiala a sinoadelor Bisericii. Reforma sa însă a mers mai departe şi căsătoria clericilor a devenit sub urmaşii lui Barsauma din opţiune, o obligaţie. Aşa începe Reforma Bisericii de Răsărit din cuprinsul Imperiului persan; o transformare care a dat naştere unor denumiri ca „Biserica nestoriană" şi „Biserica monofizită", dar mai presus de toate unor polemici nesfârşite şi în consecinţă unor canoane şi situaţii singulare, care până atunci nu existaseră şi nu aveau să mai fie întâlnite în toată lumea creştină multe secole după aceea.

ALEXANDRU STANA