Contribuţia lui Constantin cel Mare la istoria Bisericii creştine deschide orizontul de expectaţie eshatologică, specifică primelor secole, a iminentei veniri a lui Hristos pentru a instaura Împărăţia cerească către înţelegerea nevoii unei pregătiri corespunzătoare a lumi în perioada istorică în care "Mirele întârzie". Împărăţia încreştinată devine icoană a patriei cereşti râvnite şi cadru de obţinere a acesteia, fiind percepută de către imnografia liturgică specifică drept un dar de la Dumnezeu.  

MIHAI-SILVIU CHIRILĂ