Biserica Banu, cu hramul Duminica Tuturor Sfinţilor, este ctitoria lui Savin Zmucilă Banu. La început a fost o biserică mică din lemn, în care slujbele religioase s-au ţinut totdeauna în limba română, construită în anul 1705 pe un loc viran cumpărat de Zmucilă Banu, lângă Uliţa Sârbească, actuala stradă Alexandru Lăpuşneanu. Biserica a fost amplasată pe ruta comercială a vechiului Iaşi, care ţinea de la intrarea în oraş, respectiv bariera Păcurari, şi ducea către vama oraşului. Biserica nu a fost ferită de atrocităţile vremurilor, iar în perioada 1747-1748, la nici jumătate de veac de la ridicarea ei, suferă grave pagube în urma unui incendiu.

La cumpăna dintre secolele XVIII-XIX (1800), mitropolitul Iacob Stamati (1749-1803), cu ajutorul credincioşilor reuşeşte să construiască pe locul fostei bisericuţe de lemn, un monument arhitectural impresionant, o nouă biserică din piatră, care va păstra numele primului ctitor. Pentru construcţia ei mitropolitul Iacob Stamati apelează la cei mai buni meseriaşi ai acelor vremuri, având ca arhitect pe Herr Leopold care a abordat stilul baroc, iar ca pictor pe Eustatie Altini, cel care a pictat biserica Sfântul Spiridon din Iaşi şi Catedrala episcopală din Roman. De biserica Banu se leagă nume cu rezonanţă în istoria culturii române, persoane care s-au implicat în activităţile parohiei şi nu numai: mitropolitul Iacob Stamati, poetul Costache Conache, dirijorul Gavriil Musicescu, părintele Paul Mihai, paroh al bisericii Banu (1946-1980) şi un cărturar ce şi-a dedicat viaţa cercetării, monografia lui despre biserica Banu fiind singurul material încropit despre acest monument istoric.

Perioada comunistă a trecut ca tăvălugul peste biserica Banu, deposedând-o de toate proprietăţile ei în anul 1960, când i-au fost confiscate. Începând cu anul 1992, când vine ca preot paroh părintele Dumitru Merticaru, încep şi lucrările de reconsolidare a bisericii.  

TIBERIU ROŞU