Textul de faţă analizează situaţia medicinei astăzi, tributară din de în ce mai mult tehnologiei în dauna cultivării unor relaţii personale între medic si pacient. Fiecare detaliu ?i minut al vie?ii noastre confirmă dominan?a covâr?itoare a tehnologiei. Nu numai că tehnologia a acaparat controlul a ceea ce facem, dar urmăre?te să î?i împroprieze autoritatea asupra a ceea ce suntem. Cu precădere în medicină ?i ?tiin?ele umaniste, rela?ia dintre om ?i tehnologie nu se limitează la simplul contact ?i interac?iuni reciproce; este, mai degrabă, o rela?ie de inter-locuire ?i de asimilare. Intruziunea tehnologiei în medicină a limitat semnificativ mortalitatea ?i a sporit durata medie a vie?ii; a deschis calea pentru noi interven?ii chirurgicale, mult mai semnificative ?i complicate. Tehnologia A dat un suflu nou medicinei ca ?tiin?ă, cercetare ?i practică de clinică; a influen?at ?i transformat în mod decisiv mentalitatea medicului, natura voca?iei sale, precum ?i rela?ia medicinei cu societatea ca ansamblu. Se pare că în diagnosticul medical ma?inile sunt dominante, medicii sunt observatori, iar pacien?ii sunt absen?i. Cu toate acestea, comunicarea personală este cea care subliniază unicitatea persoanei, în timp ce uniformitatea procedurilor tehnice o subminează. Sănătatea ultra-tehnologizată coincide cu slăbirea sentimentelor umane ?i dezintegrarea calită?ilor sale spirituale.

NIKOLAOS HATZINIKOLAOU