Importanţa şi actualitatea temei este dată de faptul că virtutea recunoştinţei armonizează viaţa personală, socială, economică, morală şi spirituală a lui „homo economicus", sau „omul recent", cufundat în individualism şi măcinat de iluzia propriei deveniri egocentrice... Recunoştinţa este mai întâi o virtute naturală şi datorie morală, cerută de natura spirituală a persoanei umane ce poartă în sine intenţionalitatea spre comunicare şi comuniune, precum şi aspiraţia spre valori: bine, adevăr şi frumos. Ca virtute creştină, euharistia este rodul credinţei lucrătoare în dragoste, animată de smerenie şi întreţinută de harul Duhului Sfânt. Virtutea euharistiei este implicată în misiunea Bisericii prin legătura organică şi funcţională dintre liturghia euharistică, liturghia diaconală şi cea cosmică. Studiul analizează, în continuare, aspecte ale ingratitudinii, precum şi modul în care poate fi cultivată virtutea recunoştinţei în viaţa moral spirituală.

SORIN COSMA