Episcopia ortodoxă română a Aradului integrată, încă de la începutul secolului al XIX-lea, în mişcarea pentru emancipare naţională şi ecleziastică, când Andrei şaguna a ajuns în scaunul de episcop al Ardealului, clerul şi lideranii românilor arădeni au aderat la mişcarea promovată de acesta.

Unul dintre primii arădeni care a avut legături satrânse cu Andrei Şaguna a fost episcopul Gherasim Raţ (1835-1850). Cel care a continuat legăturile cu episcopul ardelean a fost arhimandritul Patrichie Popescu, administratorul Episcopiei Aradului după decesul episcopului Gherasim Raţ, pe perioada cuprinsă între 1850-1853, până la numirea noului episcop.

Arhimandrtitul Patrichie Popescu, deşi a fost a fost favoritul arădenilor pentru scaunul eparhial vacant al Aradului, bucurându-se şi de sfaturile şi sprijinul lui Andrei Şaguna, fiind şi un devotat cauzei românilor, nu a fost pe placul ierarhiei sârbe de la Carloviţ.

PAVEL VESA