Studiul de faţă reliefează unele componente de identitate ale Bisericii ortodoxe din monarhia austriacă, la mijlocul sec. al XIX-lea şi modul în care ierarhul Andrei Şaguna al Transilvaniei a acţionat pentru obţinerea dezideratelor sale, prin schimbul de corespondenţă pe care l-a avut cu structurile de conducere locale din Transilvania şi cu administraţia austriacă din Viena.

Utilizarea, pentru Biserica românească ortodoxă din Transilvania, a titulaturii oficiale de „greco- răsăriteană" în loc de „greco-neunită," putea conduce, în gândirea lui Şaguna, la obţinerea unei autonomii mai accentuate a Bisericii sale în relaţia cu celelalte confesiuni recepte din Transilvania, de asemenea, la o relaţie mai articulată a Ortodoxiei din monarhia austriacă cu puterea de stat.

MIHAI SĂSĂUJAN